LIBERTATEA IA TOTUL

  S-ar căzni cică să doarmă

steaua  primei insomnii

singură pe-un pat de armă

exploda-va-n zori de zi

Steaua primei insomnii

liberă arzând în cușcă

dar condamnată la a fi

o cătușă viața-i mușcă

Liberă arzând în cușcă

singură pe-un pat de armă

a mâncat iar praf de pușcă

însă n-ar putea să doarmă

Are Doamne insomnii

între-a fi și a nu fi

COSTEL ZĂGAN, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, 2009

  

ȘOCUL POEZIEI

 Doamne cine m-a expediat

nimeni nu m-așteaptă-n gară

numai versul sună sacadat

de pe șine stând să sară

Nimeni nu-l așteaptă-n gară

poezie ți-ai ieșit din minți

uite-o metaforă fecioară

se-ntinde pentru doi arginți

Poezie ți-ai ieșt din minți

versul sună tot mai sacadat

vine hăt de la părinți

de ce Doamne l-au expediat

Poezie te-am căutat mereu

 paradis pierdut de Dumnezeu

COSTEL ZĂGAN, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

RUGĂ 99-00-01

Căci singur ca anul acesta
ca anul trecut și ca de când sunt
n-am fost niciodată
dar Doamne
singurătatea mea cea de toate zilele
dă-mi-o mie și astăzi
și nu mă du în ispita singurătății singurătăților
și mă iartă de toate iluziile pierdute
cu voie sau fără voie
precum iert și eu prietenilor mei
toate disperările câștigate
și mă izbăvește de mine însumi
lăsându-mi o Doamne
și iubita și dragostea și pe Eminescu
cel cu melancolia fără de margini
și cu epicentrul în fiecare cuvânt
apoi din cenușa poemului divin
ajută-mă o Doamne să-mi revin
atât întreabă focul din cuvânt
atât răspund tăcerile arzând

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014