EREZIA AUTOPORTRETULUI PIERDUT

 Pe rând sau în cor nu contează deloc

vă invit prieteni să mă admirați

da da să mă admirați

 ca pe propriul vostru autoportret

dați-le încolo de penumbre și defecte de fabricație

de erori de autogeneză apocaliptică

nu simțiți cum vă mănâncă viitorul cu tot cu fulgi

hai exprimați-vă absența la două mâini și-un pian

ce pronosticuri v-ar mai resuscita vreo amintire

naivilor taman cu țelul vostru cel mai intim

lumea se șterge undeva

înțelegeți voi unde 

că

eu m-am săturat să vă tot ridic pleoapele

cu

insomniile mele rebele

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

 

LIBERTATEA IA TOTUL

  S-ar căzni cică să doarmă

steaua  primei insomnii

singură pe-un pat de armă

exploda-va-n zori de zi

Steaua primei insomnii

liberă arzând în cușcă

dar condamnată la a fi

o cătușă viața-i mușcă

Liberă arzând în cușcă

singură pe-un pat de armă

a mâncat iar praf de pușcă

însă n-ar putea să doarmă

Are Doamne insomnii

între-a fi și a nu fi

COSTEL ZĂGAN, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, 2009

  

HALTA ZLĂTUNOAIA - BABA CLOANȚA DE ALBEȘTI

    Cu toate că știam că niciun copil nu are ce căuta în Halta Zlătunoaia, Sperietoarea de Ciori a Căilor Ferate Române, am riscat și l-am invitat pe Nică, Eroul Amintirilor din Copilărie, în sus numita locație.

     Naiba m-a pus, că altfel nu-i pot spune că n-ar fi adevărat, neavând nici în clin, nici în mâneca destinului meu de călător de nevoie.

     - Domnule, ce-i cu chestia asta mare, de cărămidă, cu ferestre sparte, cu ușă alandala, cu interior halucinant de mizer, unde nu intră nimeni de frica lui Bau-Bau?

      - Dragă Nică, mi-e imposibil să-ți răspund!

      - De ce?

       - Bună întrebare!

Costel Zăgan