Poezia "Lumea ca o rană aproximativă" a lui Costel Zăgan pare să surprindă o sensibilitate profundă și o conștientizare asupra durerosului și al stării umane în lumea actuală. Versurile sale creează o imagine a suferinței și a neînțelegerii, dar și a dorinței de a găsi frumusețea și romantismul în mijlocul acestei suferințe.
Combinarea locațiilor geografice precum Europa, Atlantic, Asia și Singapore adaugă o dimensiune internațională poeziei, sugerând că aceste sentimente de durere și căutare pot fi universale, indiferent de locul în care ne aflăm. Utilizarea metrului antic și a repetițiilor contribuie la ritmul și structura poeziei, evocând un sentiment de ciclicitate și de durere persistentă.
Poezia pare a spune că, chiar și în mijlocul suferinței, romantismul și frumusețea pot fi găsite și sărbătorite pentru o scurtă perioadă, reprezentată de "mă doare vreo trei ore" în Singapore. Această poezie poate fi interpretată ca o explorare a complexității umane și a felului în care trăim și resimțim în lumea contemporană, cu toate contradicțiile și ambiguitățile ei.
Felicitări!
