Doamne
fără
Tine
toate-s
nimicuri
Costel Zăgan
După ce-a tradus
aproape
totul
în verde
Iarba
s-a
împotmolit
la
prima
sintagmă
îndrăgostită
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (3 iulie 2009)
RĂZBOIUL ȘI LUMEA (FRAGMENTE)
....................................................................
Slăvit să fii, om, pe tine te cânt,
Și veacuri de veacuri să fii fericit!
Oricine trăiește
aici pe pământ,
să fie slăvit,
să fie slăvit,
să fie slăvit.
Amețeala te-apucă, de ești mai plăpând,
Și mai sunt și eu, peste toate,
magnific,
imens
și stângaci
printre oameni trecând.
Din sufletele-mi nenumărate
în cel mai strălucitor mă-nveșmânt.
Mă felicită unii,
în mulțimea sărbătorească mă pierd.
O, bletemato,
nu mai bate așa!
Îmi iese-nainte,-am găsit-o,
e ea:
- ”Bună ziua, iubito!”
Viu,
ondulat, auriu,
fiece fir de păr îl dezmierd.
hora unirii
(h)orele carpaţilor
suflet îngheţat
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Așadar ce urmează?
Primul pas este să ne potolim puțin cu profețiile apocaliptice și să înlocuim panica cu nedumerirea.
Panica este o formă de hybris. Este generată de sentimentul arogant că știu exact încotro se îndreaptă lumea - în jos.
Nedumerirea este și mai umilă și, drept urmare, oferă o viziune mai clară. Dacă vă vine să o luați la fugă pe stradă urlând în gura mare
”Vine Apocalipsa!”, încercați să vă spuneți:
”Nu, nu-i vorba despre asta. Adevărul este că efectiv nu pricep ce se petrece în lume ”.
Cu toate că știam că niciun copil nu are ce căuta în Halta Zlătunoaia, Sperietoarea de Ciori a Căilor Ferate Române, am riscat și l-am invitat pe Nică, Eroul Amintirilor din Copilărie, în sus numita locație.
Naiba m-a pus, că altfel nu-i pot spune că n-ar fi adevărat, neavând nici în clin, nici în mâneca destinului meu de călător de nevoie.
- Domnule, ce-i cu chestia asta mare, de cărămidă, cu ferestre sparte, cu ușă alandala, cu interior halucinant de mizer, unde nu intră nimeni de frica lui Bau-Bau?
- Dragă Nică, mi-e imposibil să-ți răspund!
- De ce?
- Bună întrebare!
Costel Zăgan