Admir cerul în versuri mai puțin senine!
Costel Zăgan, Inventeme
De ce s-ar căzni să doarmă
steaua primei nostalgii
singură pe-un pat de armă
exploda-va-n zori de zi
Steaua primei insomnii
liberă arzând în cușcă
condamnată cică la a fi
o cătușă viața-i mușcă
Liberă arzând în cușcă
singură pe-un pat de armă
a mâncat iar praf de pușcă
însă n-ar putea să doarmă
Are Doamne insomnii
între-a fi și a nu fi
COSTEL ZĂGAN, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, 2009
Copii
Bau-Bau a fost mutat disciplinar în cer
așa că între două povești pământul vă stă la dispoziție
visați și pășiți apăsat cu ambele aripi
să nu rămână niciun spațiu gol între două vise
oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsați pe umerii părinților
le-ajunge povara zilei și vidul din contul bancar
și
zâmbiți odată
nicio copilărie nu se repetă
COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014